Boala zilelor noastre: plictiseala

Standard

Supravietuind printre contemporanii, am ajuns la concluzia ca din ce in ce mai multi sufera de plictiseala. Din pacate aceasta plictiseala are urmari destul de neplacute, mai ales asupra celor din jur. De exemplu, plictiseala se manifesta pe strada, la scoala si cel mai grav, acasa. Plictiseala aceasta de care vorbesc este rezultatul estomparii activitatii cerebrale: a gandi si culmea, rezultatul nenumaratelor modalitatii de a nu te plictisi.

Intre plictiseala si incetarea de a gandi este defapt o relatie de interdependenta. Nu gandesti cand esti plictisit si esti plictisit cand nu gandesti. Se pot usor remarca zi de zi, seara de seara participantii la adunarile ad-hoc din fata blocului ce au ca principala activitate scuipatul si injuratul. Dovada a imaginatiei care, cred eu, a disparut brusc. Nu inteleg de unde aceasta limitare a omului in fata blocului sau in club, unde gasim aceleasi barfe si aceeasi muzica plictisitoare. Cred ca trebuie sa te plictisesti extraordinar de mult in viata ta de tanar la inceputul anilor 20, de student, de copil al mamei si al tatalui, de muribund al secolului 21 unde, scuzati, dar sunt o multime de lucruri de facut, vazut si aflat si prea putin timp la dispozitie. Poate ne-ar trebui o intoarcere in timp ca sa vedem ca acum aproape un secol, cei de varsta noastra umblau prin transee si fetele faceau schimb de retete de bucatarie si trucuri de dezinfectat ranile soldatilor si invatau cum sa isi creasca singure copii. La varsta aceasta oamenii isi iau viata in maini, nu si-o mai lasa pe mainile altora, cum se practica in ziua de azi. Intr-adevar, trebuie sa te plictisesti tare mult ca sa scuipi ca o lama pe strada, in parcare din fata blocului, in fata scarii si chiar si in scara. La fel de mult trebuie sa te plictisesti ca sa stii doar sa bagi,sa scoti si sa trimiti tot ce te inconjoara in diferite locatii anatomice.

Pierderea de vreme, se manifesta in special la domiciliu. Recunosc, m-am molipsit si eu oarecum, dar cazul meu este unul neinsemnat fata de altele. Acasa se sta…se zace de dimineata pana seara si nu se face nimic. Belim ochii in fata unui monitor si exersam degetatia  de parca am fi pianisti. Asa ajungem sa amanam si sa ignoram lucrurile de-a dreptul importante, urgente, folositoare si interesante. Uneori incepem sa ne bagam nasucul unde nu ii sta lui bine si stricam oalele altora. Devenim niste plictisiti imbacsiti, frustrati si dezorientati. Ne cufundam in lucruri marunte pana nu mai putem iesi de acolo decat cu mari eforturi si uneori si pierzand ceva drag noua. Uitam sa ne ordonam si sa ne planificam viata. E o prostie sa zici ca nu iti faci niciun plan pentru viitor ca nu stii ce va fi maine, d-apai poimaine. Parol, ca sa ajungi poimaine, trebuie sa iti propui ca maine sa nu te calce trenul, sa nu faci vreun infarct, sau mai stie hantataru’ ce traznaie. Dar cu astfel de atitudine ce se adopta in ultima vreme, “las’ ca merge si asa”, “las’ ca fac eu altadata”, “acu’ nu, ca mi-e lene”, “lasa ca ne vedem maine” nu ajungem nicaieri. Ajungem niste roboti lesinati, marionete a propriei noastre prostii defapt, nu a societatii sau tehnologiei, cele mai des intalnite scuze. Nu tehnologia e de vina ca pierdem vremea utilizand-o, ci noi. La fel am putea spune si despre un cutit. Desfintati-l, ca mor oamenii din cazua lui, desi dragul de el vrea doar sa intinda margarina pe paine. Omul este responsabil pentru ceea ce face, gandeste si zice el insusi pentru el insusi, dar din pacate uneori se rasfrange si asupra celor din jur.

De unde aceasta plictiseala de a gandi? De ce din “plictiseala” ne apucam sa deranjam pe altii? Incepem sa stergem mailuri de pe adresa  comuna a anului de la facultate, sustinem neinvitati un concert de injuraturi in fata blocului, inundam cetatenii cu bale si pur si simplu ne bagam in seama.

Cred ca este indicat sa ne oprim din ceea ce facem, sa ne ridicam de unde ne-am infipt gluteii, sa ne ducem in fata oglinzii, sa numaram pana la 5 si sa ne ardem o palma zdravana si apoi sa asteptam 5 secunda sa vedem daca ne-am amintit care ne sunt prioritatiile zilei si ale vietii si sa ne apucam de treaba. Si de nu, “zmuf” inca o palma!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s