Monthly Archives: January 2012

And here we go again:D

Standard

A mai trecut un an. An ciudat si plin. Plin de detoate de la A la Z. Am ras, am plans, am alergat, m-am plimbat, am stat, am pierdut vremea, in mare parte, am invatat, am uitat…. L-am apreciat pe 2011 pentru ca m-a trecut cam prin detoate, astfel incat sa stiu din ce parte si cum vor veni urmatoarele surprize, mai mult sau mai putin placute. Dar nu l-am apreciat pentru traumele pe care de asemenea mi le-a varat pe gat, chiar nu aveam nevoie de asa ceva. Oricum, ceea ce nu te omoara te intareste. Sper sa fie adevarat. A fost primul meu an din viata mea in care am avut aceeasi persoana langa mine. Multumesc! Persoana care mi-a fost alaturi si la bine si la greu, care m-a bucurat si dezamagit, dar totusi, fara de care nu as fi ajuns probabil in ziua de azi. Defapt, tot anul 2011 se invarte in jurul acelei persoane care imi ofera linistea de care am nevoie si care ma intelege si asta defapt e cea mai mare realizare din 2010 incoace. Tind sa cred ca inainte sa iti dai mana cu cineva trebuie sa ii cunosti toate fatetele, toate toanele, gandurile si ifosele, ca in final sa realizezi ca nu esti cu nimic mai bun sau mai prost. Suntem oameni, facuti unul pentu celalalt. Si am ajuns azi, 13 ianuarie 2012 sa multumesc anului trecut si pentru prostiile trantite la usa (aviz amatorilor) ca sa ma cunosc si sa il cunosc. Fiecare are defapt nevoie de asa ceva, ca sa realizeze ce are langa el si cu ce se mananca. In cazul meu se ┬ávor folosi tacamuri de peste. Anul asta am ajuns din pivnita in pod, adica din beciul cu bazinele cu morti de la facultatea de medicina, la sala delectura a bibliotecii judetene. De ce? Pentru ca am schimbat facultatea. Mare ingeniozitate am facut! Si acum, odata si pentru totdeauna, NU REGRET! E perfect, e mult si greu si evident ca am reusit din nou performanta de a nu ma organiza, dar imi place. Nu pot sa cred ca am ajuns sa invat cu placere pentru sesiune, ce-i drept nu la toate materiile, dar in mare parte da. Imi e dor insa de cursurile de la medicina cu tot anul, prietenii stiu de ce, si de colegi. Nu-i nimic, ii vizitez >:D<

Anul trecut am realizat cat de bine imi e. Cat de bine ne e defapt. Suntem niste imbecili oribi sa nu vedem ce avem, si secole inaintea noastra oamenii nu aveau. Intr-adevar, se poate si mai rau, in totdeauna. Avem apa in casa, avem lumina. Uau, mare lucru, nu? Pai da, mare lucru. Avem apa sa ne spalam si sa nu murim la 30 de ani si avem toate posibilitatile sa ne ingrijim si sa fim dracului curati! Si avem lumina, pai da, ca fara lumina am fi citit, in cazul in care se mai intampla din cand in cand, la lumina lumanarii si am fi orbit prea repede. Sau nu am fi citit si am fi ramas niste inculti care inca mai credeam in fel si fel de reguli si mentalitati indoctrina(n)te. De aceea, avem dreptul sa fim cu cine vrem, avem dreptul sa spunem oricand PERSOANEI ca ne e dor de ea si ca o iubim, fara sa ne fie teama ca est un pacat sau “ca nu se cade”. E mare lucru ca nimeni nu ne ia pe sus sa ne duca departe de cei dragi doar pentru ca nu suntem palizi la fata, cu ochii spalaciti si parul balai. E mare lucru ca nu ne invadeaza turcii si mongolii si nu trebuie sa dam foc recoltei ca sa alungam dusmanii. E mare lucru ca putem trai in pace si lipsiti de griji. De ce totusi omul e prost si nu invata din greselile altora, din istorie, pe care acum avem atatea posibilitati sa o cunoastem, in fond nu doar posibilitati, ci obligatia sa o cunoastem. De ce asteapta sa i se ia toate privilegile de care beneficiaza fara sa ridice un pai de jos, ca sa aprecieze??? E trist… Avem libertatea pentru care cei dinainte noastra au luptat de acum mii de ani, ca acum sa o facem praf si sa ne batem joc de ea. Intr-adevar, nesimtirea s-a instalat ca la ea acasa. Nu e vorba de nesimtire fata de ceilalti, dar deja am ajuns sa fim nesimtiti fata de noi, caci daca nu stim sa apreciem si sa folosim ce avem pentru a avea o viata fericita si implinita (nu ma refer la cariera) inseamna ca nici macar pe noi nu ne mai respectam si suntem nesimtiti fata de noi. Ca apoi evident sa dam din gura.

In concluzie, imi doresc ca incepand de anul acesta si in urmatorii, sa fac exact ce ma bucura, ce ma face fericita, pe mine dar si pe ceilalti, sa stau cu persoanele care ma fac fericita si pe care le pot face fericite, sa folosesc libertatea pe care o am, mai ales in ceea ce priveste oamenii, pentru ca oamenii sunt mai importanti decat orice altceva.

Intr-o inchisoare pot sa pierd vremea cu alte prostii cat vreau, dar nu pot sa tin pe cineva drag de mana cat vreau eu!

 

Advertisements