Monthly Archives: February 2012

A face ce iti place, inseamna sa accepti esecul

Standard

In 8 februarie 2012, pentru prima data dupa un an si ceva, nu m-am mai simtit proasta. Da, m-am simtit din nou Andrada Ghitoc, Andrada care poate. De ce m-am simtit proasta atata timp? Simplu, pentru ca un an a trebuit sa fac ceva ce nu imi placea si de care nu eram capabila. Am crezut ca imi place, defapt era o iuluzie, ca multe altele de altfel. Era doar o impresie pe care lumea inconjuratoare mi-a impus-o: medicina…nu are cum sa nu iti placa. Ba da, nu imi place, am crezut ca imi place, dar nu. Am trecut prin multe esecuri anul acela in care a trebuit sa invat toate vasele si toti muschii corpului uman si alte fel si fel de reactii chimice ce au loc in organismul uman. Am ajuns, nu singura, ci indrumata involuntar, sa cred ca sunt proasta si incapabila, ba chiar am fost facuta in fata proasta ca nu mai sunt la facultatea de medicina. Mare lucru… Intr-un fel, sunt incapabila sa invat si sa imi placa asa ceva, dar asta nu inseamna ca sunt proasta. Lucru valabil pentru oricine. Daca nu poti sa iti atingi limba cu nasul nu inseamna ca esti prost.

Ceea ce am simtit miercuri dupa ce am iesit de la examen a fost extraordinar. Am putut sa trec un examen oral, destul de greu si cel mai important, am putut sa intru in sala cu gandul ca daca pic, nu e absolut nicio catastrofa, ba chiar nu ma deranjeaza sa citesc din nou ceva ce imi place. E incredibil sentimentul pe care il ai atunci cand realizezi ca ceea ce inveti si TREBUIE sa faci, chiar iti face placere. Stateam saptamanile trecute si invatam pentru examene si la un momenet dat am avut tendinta de a inchide cartea pe care o citeam si “sa ma apuc sa invat ce trebuie pentru examen”, si sa nu ma mai “delectez”, dar mi-am dat seama ca eu chiar invatam. Aia trebuia sa fac eu pentru examen. Minunat! 🙂

Fac ce imi place si imi place ceea ce fac. Asa am ajuns sa nu ma mai agit si sa nu ma mai stresez aiurea, pentru ca am invatat ca pot ajunge tot in acelasi punct cu sau fara stres exagerat. Ca ceva sa iasa asa cum trebuie, e nevoie sa faci totul cu masura, iar pentru noi oamenii, care nu suntem roboti si actionam la diferite niveluri, acest lucru e vital. Da, dai totul pentru o cariera, dar uiti de partea sociala, psihologica, emotionala etc si ce ai rezolvat? Mai nimic. Se zice ca trebuie sa pui sufelt in ceea ce faci, adevarat, dar trebuie sa stai sa te gandesti inainte daca merita. “Sufletului” tau ii va face bine? Vei avea un raspuns pozitiv, constand intr-un “comportament” similar, din partea a ceea ce pui suflet? Caci daca nu, ajungi la un moment dat sa iti dai seama ca totul a fost degeaba si atunci e chiar frustrant, pentru ca risti sa te trezesti prea tarziu. Nu mereu insa. E chiar bine sa imbini utilul cu placutul, castigi multe dintr-un foc prin asta.

In concluzie, ma bucur ca am ajuns sa fac ceva ce imi place, sa invat cu placere, sa ma simt bine cu mine, sa renunt la drame si sa nu ma mai tem de esec.

Esecul e o cale spre perfectionare, dar in orice caz e indicat sa il evitam si sa il prevenim.